Blog de nuntă: Cele mai inspirate nunţi din 2013. Episod 1. Lilu & Calin Roşca

Primul episod din seria "Celor mai inspirate nunţi 2013 din Moldova" începe cu nunta cuplului Lilu şi Călin Roşca, care a fost, probabil cel mai mediatizat, dar şi cel mai frumos eveniment al primăverii 2013. Elementele vintage, printuri florale, bujorii şi broderile au conturat stilul nunţii Shabby Chic îndrăgit enorm de Lilu:
– Am avut cîteva zone de decor. Iniţial am aranjat locul pentru înregistrarea căsătoriei între doi pomi. Am agăţat draperii, am aranjat scaunele, căldările cu bujori plini, am întins pături, valize...ca să vină ploaia peste noi...şi toată munca noastră de dimineaţă a fost plouată. Deja am mutat repejor căldările cu bujori pe terasa restaurantului şi acolo a fost oficiată căsătoria. Ne-a ajutat la decorul zonei pentru foto un designer foarte talentat Danielle Iaţenko Podoleanu, care ne-a uimit şi pe noi, atît de bine a simţit ce e în sufletul nostru. În sală deja am abut bujori pe masă, feţe de masă cu printuri florale.

– Nu ştiam iniţial care va fi decorul nunţii, totul a pornit de la bujori şi apoi cîte un pic au venit ideile care au întregit decorul. Am căutat prin beciuri borcane de 700 grame pe care le-am îmbrăcat cu broderii, am pregătit o ramă veche pentru a fi folosită drept suportul numerelor de la mese. Dar toata munca grea a fost făcută în ajunul nunţii şi în dimineaţa evenimentului.

– Tortul dacă e al miresei, a fost făcut după placul miresei, am cautat intens pe net idei şi pînă la urmă am găsit ce mi-a poftit sufletul şi am fost foarte mulţumită de munca cofetarilor.
– Pernuţă pentru inele?... nu. Am avut o cutiuţă cu bujori găsită pe la o piaţă de vechituri. Nu am avut limuzină nici trasură cu fundiţe, buburuza noastră ne-a transportat cu tot cu cutiile de cireşe şi căpşuni pînă la restaurant, şi nu am avut nevoie de ea, decît a doua zi. Cred că e o demonstraţie de mîndrie şi ipocrizie... să închiriezi limuzină scumpă, să moară vecinii de invidie. Mai bine acei 500 de euro îi investeşti într-o vacanţă.

– De fapt nu am avut nici un scenariu, nici măcar moderator nu am avut, cel care mai anunţa cîteva momente era prietenul nostru Iulian Ursu. Nu am vrut să fie o piesa de teatru sau un concert, am vrut noi să ne simţim liberi şi la fel să se simtă invitaţii noşti. Nu am rupt colacul miresei pentur că... am uitat de acest moment. Am spălat mîinile naşilor, am fost dezbrăcată, dar cred că ne lipseam foarte bine şi de aceste momente... dar ce nu faci pentru a vedea părinţii fericiţi.

– Inedit a fost la prinsul buchetului miresei. Emilian... cel cu mîini lungi a lăsat cu buza umflată fetele mele J aaaa şi dansul nostru, am făcut noi coreografia acasă şi în 4 zile a fost gata. Am folosit vreo 5 piese, şi multă recuzitp, mături, cerc şi multă zbînţuială.

– Nu am făcut această nuntă ca să ne îmbogăţim, am vrut să fie o sărbătoare a fericirii noastre. Eu cred că ne-a reuşit pentru că am făcut-o totul cu mîinile noastre, de la cumpărăturile băuturilor pînă la aranjarea bujorilor în borcane. Am simţit din plin acest eveniment, ne-am bucurat, am îmbrăţişat fiecare invitat am vrut să fim gazde bune... pentru ca începutul căsniciei noastre să ne fie de bine!